dreg[tori. 32 Atunci Menelau, g_ndind c[ sΓÇÖar putea folosi de un prilej bun, a furat din templu ni\te obiecte de aur \i i le-a d[ruit lui Andronic; pe altele a izbutit s[ le v_nd[ ]n Tir \i ]n ora\ele din ]mprejurimi. 33 Iar Onia, afl_nd de aceasta f[r[ nici o putin@[ de t[gad[, l-a ]nvinuit, dar numai dup[ ce se pusese la ad[post ]ntrΓÇÖun loc de sc[pare, \i anume la Dafne, l_ng[ Antiohia.c 34 Dar \i Menelau, lu_ndu-l pe Andronic deoparte, ]i cerea cu st[ruin@[ acestuia s[-l ucid[ pe Onia. Andronic a venit s[-l afle pe Onia; folosind vicle\ugul, i-a ]ntins m_na dreapt[, cu jur[minte, \i, ]n pofida b[nuielilor acestuia, l-a f[cut s[ ias[ din locul de sc[pare \i de ]ndat[ l-a ucis, f[r[ s[ ia ]n seam[, c_tu\i de pu@in, dreptatea. 35 Din aceast[ pricin[, nu numai Iudeii, dar \i multe din celelalte neamuri erau sc_rbite \i tare nemul@umite de uciderea nedreapt[ a acestui om.
36 C_nd regele sΓÇÖa ]ntors din @inutul Ciliciei, Iudeii din cetate au venit la el s[ i se pl_ng[, av_ndu-i al[turi \i pe Grecii care le ]mp[rt[\eau ura pentru nelegiuita ucidere a lui Onia. 37 Cuprins de ad_nc[ ]ntristare, lui Antioh i sΓÇÖa f[cut mil[ \i a pl_ns pentru ]n@elepciunea \i pentru purtarea f[r[ cusur a r[posatului; 38 apoi, arz_nd de furie, de ]ndat[ l-a dezbr[cat pe Andronic de porfir[, i-a sf_\iat tunica \i, dup[ ce l-a purtat de-a lungul ora\ului, l-a trimis pe uciga\ dincolo de lumea aceasta, chiar ]n locul unde el s[v_r\ise nelegiuirea asupra lui Onia; \i astfel i-a adus Domnul pedeapsa de care era vrednic.
39 De vreme ce numeroase furturi de cele sfinte fuseser[ f[cute ]n cetate de c[tre Lisimah, cu ]nvoirea lui Menelau, \i de vreme ce \tirea se r[sp_ndise \iΓÇÖn afar[, mul@imea poporului sΓÇÖa adunat ]mpotriva lui Lisimah, la vremea c_nd multe asemenea obiecte de aur fuseser[ duse ]n diferite p[r@i. 40 |i, cum mul@imile se ridicau, fierb_nd de m_nie, Lisimah a ]narmat ca la trei mii de oameni \i
